Studiul literaturii de specialitate oferă o largă paletă de clasificări ale  tipurilor de atașament. Bowlby (1969), M. Ainsworth și colab. (1971) au determinat cele trei tipuri de atașament la copii: sigur (un grad înalt de independenţă, autonomizare), anxios (interacţionează imprevizibil la stări de frustrare, cu agresivitate, mânie) și evitant (inflexibil şi evitant).  Propunându-și să descopere și să identifice diferitele tipuri de atașament și caracteristicile  acestora, Mary Ainsworth a realizat un studiu, observând comportamentul a 76 de copii mici și felul în care mamele lor răspundeau nevoilor acestora (hrănire, plâns, mângâiere, contact vizual și zâmbet). Studiind și observând  felul în care reacționează copiii la separarea de mama lor, a inițiat bine-cunoscutul experiment „Strange Situation”. Într-o cameră cu jucării, au fost aduși mama și copilul; un asistent de cercetare, cu o atitudine prietenoasă, îi arăta copilului jucăriile, lăsându-l să se joace cu acestea. Apoi mama ieșea din încăpere în trei intervale, de fiecare dată timp de 3 minute. În două dintre intervale, asistentul rămânea în cameră, iar în al treilea ieșea și el, copilul rămânând singur. Ainsworth a constatat că diferiți copii se comportau diferit la separarea de mamă și la revenirea acesteia, în funcție de trei tipare: 

1️⃣ Cei cu atașament de tip sigur (două treimi din cazuri) voiau să exploreze camera independent de mama lor, dar se uitau și după aceasta, pentru a vedea dacă e acolo. Când au fost separați de mama, au plâns, dar la revenirea ei, s-au bucurat și și-au întins mâinile spre ea. 

2️⃣ Cei cu atașament de tip anxios sau ambivalent (10%) păreau foarte nesiguri, temători. Nu voiau să se desprindă de mame și să exploreze camera de unii singuri. Când au fost separați de mama lor, au fost foarte afectați: agitați peste măsură și plângând foarte mult. Când mama s-a întors, au căutat să se apropie de aceasta, dar, în același timp, au respins-o furioși, neacceptând să fie calmați și luați în brațe de aceasta. 

3️⃣ Cei cu atașament de tip evitant (20-25%) păreau independenți, au explorat camera fără ajutorul mamei și, spre deosebire de copiii încadrați în tipul de atașament sigur, nu s-au uitat să vadă dacă mama lor era aproape de ei sau nu. Când au fost separați de mama, au fost foarte detașați, dar, cu toate acestea, analizându-li-se bătaia inimii, s-a constatat că nu se simțeau tocmai bine. La revenirea mamei, aceștia ori au certat-o, ori au evitat-o. În urma studiului său, autoarea a concluzionat că, în funcţie de natura şi gradul de constituire a bazei afective,  există şi se manifestă trei tipuri de ataşament: sigur/securizant, anxios-ambivalent și evitant.